Avand un program foarte incarcat, abia duminica am reusit sa iesim putin, eu si prietenul meu Hari, pe raul care traverseaza orasul…Tamisa. La prima vedere arata ca un rau de ses de oriunde, cu o curgere lina si malurile impadurite. Diferenta este ca acest rau are o albie pietroasa cu foarte putine depuneri de mal, asta il face atragator pentru mai multe specii de pesti si una dintre ele este walleye-ul,adica salau. In Romania  ajunge la dimensiuni mai mari decat cel nord-american.

Ne-am pregatit temeinic cu streamere  de diferite  culori si dimensiuni. Desi stiam ca va fi vreme “canadiana” si apa este putin piscata, aveam nevoie de o iesire.

  Lansetele de clasa 8,firele sink si echipamentul de iarna si… am iesit  pe apa. Am planuit sa exploram o bucata din Tamisa in partea de nord inainte sa traverseze orasul.

  Hari a prins primii salai, a folosit de la inceput culoarea lui preferata la streamere chartreusse-ul. Intre timp eu am avut doua drill-uri, nu pot sa spun cu ce fel de pesti pentru ca nu i-am vazut, pot sa spun insa ca mergeau unde vroiau ei fara sa le pese ca eu am o lanseta de clasa 8 in mana…i-am scapat pe amandoi. Aveam la capatul firului un wooly buger negru legat pe  Mustad # 6 si cu bila pink.

  Hari nu a stat degeaba si a mai scos doi salai, incepeam sa ne dam seama tot mai mult despre cum ataca acesti pesti si zonele in care stau.

         Am schimbat si eu pe chartreusse si capturile au inceput sa apara.

  Dupa parerea mea salaul este un peste tehnic, adica are o muscatura destul de fina si foarte greu de deosebit dintre multele agataturi pe care le ai cand pescuiesti cu fir sink pe rau. In ciuda acestui atac fin este destul de puternic si iti da un drill frumos.

         La un moment dat ne-am despartit, unul pe o parte si unul pe cealalta, lansam pe aceeasi zona intretaiat.

  Bineinteles ca vremea incepea sa ne arate ce poate, vantul a inceput sa bata cu vreo 30-40 km/ora si a inceput ploaia care s-a transformat in ninsoare pana la urma. Nu ne-am lasat deloc impresionati nici noi nici salaii.

        Am ajuns la un baraj si bineinteles ca au inceput sa apara prietenii mei “aspiratorii”. Aici nu sunt apreciati deloc, dar mie imi plac enorm pentru ca sunt luptatori si nu se dau batuti cu una cu doua.

 Preferau negrul, fara discutie si probabil ca asta era din cauza apei care aici avea o culoare maro.