In al doilea week-end de la deschiderea la pastrav, ne-am intors pe acelasi rau sa il exploram mai in detaliu. Bineinteles ca am studiat fauna subacvatica la prima iesire si ne-am intors blindati cu nimfele care trebuiau. Vremea destul de capricioasa ne-a tratat cand cu soare cand cu ploaie, insa temperatura a ramas destul de ridicata (in jur de 10 grade Celsius). Iesirea aceasta, planuita din iarna de prietenul meu Hari, ar fi trebuit sa fie un week-end prelungit in care sa pescuim pe mai multe rauri din partea de sud-vest a Toronto-ului. Din pacate ploile puternice din ultima perioada au facut imposibil pescuitul pe alte rauri decat acesta, asa ca am ramas sa exploram mai in amanunt, timp de doua zile, cele doua brate ale lui Credit River.
Acest raulet pare decupat din peisajul muntilor Apuseni, un peisaj cu care sunem foarte obisnuiti si de care ne este foarte dor.
Diferenta este ca aici sunt trail-uri peste tot prin padure si nu te poti pierde nici daca vrei.Nu m-am putut abtine sa nu fac o poza cu harta amplasata “adanc” in padure.
Echipa a fost formata din Hari, Papa Joe si cu mine. Din pacate ceilalti membri importanti au lipsit din diferite motive: Lucia a fost tinuta in casa de o raceala canadiana, iar Jordan a plecat in regiunea Yellowknife pentru ceva vreme(ii dorim sa prinda cati mai multi lipani arctici).
Ca si in orice excursie se incepe cu binecunoscuta problema “am uitat acasa” .De data asta Papa Joe a fost cel in cauza si nu a uitat acasa nimic altceva decat waderii. Nu va pot explica cat de mare a fost jalea si cat de mult l-am tachinat tot timpul. Nu s-a mai putut face nimic altceva decat sa cerem de la batranelul la cere ne-am cazat cizmele lui sold vechi de 10 ani. Nu a avut ce face si a ramas sa pescuiasca in zona oraselului Bellfountain unde apa era mica si usor abordabila. Asta l-a facut pe Papa Joe un client fidel al micutei cafenele din Bellfountain, unde a baut 4 cafele pe zi. De ce ? Pentru ca cizmele erau pline de gauri. Cu toate acestea a prins in jur de 50 de pastravi brook pe zi.
Eu cu Hari am explorat mare parte din bratul care traverseaza Bellfountain in prima zi, iar a doua zi am intrat pe bratul estic. Apa a fost crescuta putin, dar cu o culoare destul de buna. Pescuitul nu a fost joaca de copii desi raul nu e foarte larg si arata destul de pasnic, panta de curgere e destul de ridicata, iar viteza apei, mai ales in aceste conditii, il face destul de dificil de pescuit.
Dimineata primei zile se lasa cu cateva capturi frumoase: Hari un pastrav indigen si unul curcubeu, amandoi in jur de 30 cm, iar eu un brook destul de serios pentru aceasta apa (in jur de 30-35 cm).
Bineinteles ca am uitat aparatul foto la masina deci nici o poza cu acesti primi protagonisti.
Dupa amiaza schimbam putin zona si Hari reuseste sa intepe un indigen foarte mare pe care il scapa in drill. In timp ce el isi reface montura intru eu in zona si intep un altul mai mic, dar care ma face sa fug la vale totusi. Curentul era mai puternic decat de obicei, dar pastravii se stiau folosi din plin de acest avantaj si o luau la vale. E foarte greu sa ii tii pe loc in aceste conditii, singura varianta e sa mergi dupa ei. Pana la urma am reusit sa il scot la o poza.
Continuam explorarea si ajungem la o bulboana foarte frumoasa “ca la carte” as spune eu. Reusesc sa intep doi pastravi vigurosi, dar nu am reusit sa scot la mal niciunul. Urmeaza Hari care si el inteapa unul si imi face o demonstratie cum se “land” un pastrav mare. Bineiteles ca lanseta lui Dan Craft de 10 feet face diferenta.
Am mai prins cativa pastravi si spre sfarsitul zilei am gasit un alt loc frumos unde am reusit sa intep captura zilei…pe care desi am scos-o la mal, am adus-o de doua ori la mine si odata la Hari, a reusit sa rupa firul, ne-a facut cu ochiul si a plecat. Macar l-am vazut si m-am luptat cu el si as putea zice ca l-am invins, dar cum spune un prieten de-al meu, daca nu e in mincioc nu puncteaza. Avea intre 40- 50 cm.
Am ramas cu o poza a dril-ului in care Sage-ul arata ce poate.
A doua zi Hari incepe in forta si scoate la lumina un pastrav minunat dupa un drill cu emotii. Urmez eu cu cativa frati.
Am continuat explorarea si am mai gasit locuri frumoase, iar pestii au fost minunati.
Fiecare dintre acesti brown-i a luptat puternic si a facut 2-3 lumanari, asa ca fiecare drill are povestea lui proprie.
In ultimul drill am reusit sa il scot la poza pe unul dintre cei mai mari pesti ai zilei.
Spre finalul zilei am urcat spre izvoare si pe o ploaie marunta am pescuit cu uscate mici legate pe #18. Un hatch puternic de blue wing olive-uri facea sa “fiarba” apa de pastravi de toate dimensiunile. Printre multi brook trout am prins cate un rainbow foarte frumos colorati…
…si ca o surpriza pentru mine am reusit sa prindem chiar si cativa somoni de Atlantic bineinteles in miniatura.
Am mai avut un drill frumos. A fost un pastrav mult mai mare.A rupt firul si s-a dus cu tot cu muste. Am avut satisfactia ca l-am vazut. Am un feeling ca voi pescui mult in aceste locuri. M-au convins capturile.
FISHING with SOTTO 