Au sosit…

Toti pescarii s-au rugat sa vina ploile si pana la urma cineva acolo sus a auzit. Au venit ploile, s-au umflat raurile si a inceput run-ul de steelhead. Nu cred ca am vazut vreodata pescari mai fericiti ca au apa mare si tulbure. Trebuie sa recunosc ca si eu m-am bucurat.

Ieri am incarcat echipamentul in masina si am pornit spre nord in aceeasi formula, eu si Hari. Stiam ca va fi ploaie cu vant 40 – 50 km/h si 8 – 9 grade C, apa mare si tulbure. Aveam in vedere trei rauri si speram ca macar unul din ele sa fie pescuibil. Dupa cateva ore de “studiat apa” am ales un loc si am inceput sa pescuim. Aceeasi tactica: Hari cu nimfe iar eu cu un montaj mai special: de data asta nimfe in combinatie cu streamer. Dupa 15 minute in care nu am avut nici un atac am vazut un siaj pe malul opus, am stiut imediat ce e, si mi-am schimbat pozitia. Dupa 4 casturi in zona vizata am vazut un vortex mic pe apa si am simtit ca firul se tensioneaza…am intepat puternic si… trenul a pornit. Era un King bine facut. A luat-o direct in sus fara sa ii pese ca apa era doar de doua palme in unele locuri. L-am scapat dupa 1 minut de drill.

Ne-am mutat mai sus si la primul lanseu, dupa o piatra, o racheta argintie imi ia streamerul si incepe sa faca tumbe. Era un steelhead tanar 30-40 cm. L-am scapat si pe asta. Clar nu era ziua mea cea mai buna.

E randul lui Hari sa inceapa un drill. Ceea ce credea el ca e o cioata la inceput, s-a dovedit ca e un steelhead frumos super argintiu.

Lectie deschisa despre pescuitul la steelhead pe apa tulbure, in zona lacului Huron. Asta pentru anumiti americani, “se stiu ei cine” vorba unui batran inginer.

Ajuns acasa bineinteles ca nu am mai avut somn si am legat pana la 3 dimineata alte nimfe si stremere, ce am vazut ca functioneaza acum pe apa asta.

Dimineata ajuns in zona cu pricina constat cu stupoare ca apa a crescut cu o jumatate de metru fata de ieri si nici vorba sa poti pasi in ea, dar sa mai si pescuiesti. Imi amintesc ca Hari mi-a povestit de un creek care e intotdeauna curat si care se varsa in unul din raurile deschise la pescuit.

Lectie primita din plin in concursuri: stiam ca pe apa mare si turbida pastavii se aduna la gura de varsare a micilor afluenti limpezi.

Asa a si fost. Dupa ce am incercat mai multe modele de streamer am gasit si cel castigator…alb. La primul cast cu el am avut atac. Ceva nu mi s-a parut in regula :era un atac de peste mic sau foarte apatic. Istoria de o zi inainte se repeta, intep un somon nu foarte mare care o ia la vale si scoate fir nu gluma. Dupa un minut scuipa carligul. Nu ma descurajez si continui sa pescuiesc in continuare foarte atent. Zona era perfecta apa din creek “tea colour” cum zic americanii, se imbina cu cea de culoarea cafelei cu lapte si rezulta un stream lung de 100 m pe sub un mal inalt cu o adancime de aproximativ 1 m. Ideal!

Surpriza nu se lasa asteptata.

Din nou ma loveste un “tren”, de data asta intep din tot corpul si nu il mai las sa scape. Din pacate somonul era sleit de puteri si a cedat rapid, nu era intr-o stare prea buna.