Ce faci cand vine seful si iti spune “Ai 4 zile libere platite!” ? In primele secunde esti naucit si pui intrebari stupide cum ar fi “De ce?”. La care ti se raspunde cu rabdare ca ai lucrat in zilele x si y care sunt libere in mod normal, dar deja nu mai auzi explicatiile te gandesti la ce rauri sunt bune acum, pe ce lacuri ai putea sa intri, cat ai de condus pana acolo…

Cam asa am fost eu acum o saptamana, singura problema a fost ca nu am avut partener de iesit pentru cateva zile as fi vrut sa ma intorc la lacurile din nord…in schimb am pescuit un rau, tot in nord dar mai aproape, la “doar” 3 ore de condus. E acelasi rau pe care am prins somon anul trecut la inceput de toamna, de data asta e run-ul de steelhead in plina desfasurare. Rau larg cu repezisuri de toate felurile intinse, adanci rapide sau line. Stilul de pescuit ales? Spey. Este un stil de care devin addicted mai nou.

Doua zile de pescuit pe acest rau, doua zile in care am avut de a face cu o apa limpede si steelheazi mari. Am castat streamere mari si efortul a fost rasplatit. Multe atacuri unele finalizate altele nu. Multe rupturi pe fire de 0.30. Steelheazi puternici fara scrupule si finetzuri.

Multe hen, adica femele cu burti lasate, pline de icre care urcau la depus sau fara icre care coborau spre lac. Diferentza o poti face si dupa culoare, pestii care stau mai mult timp in rau devin mai inchisi la culoare, negriciosi, cei care sunt proaspeti urcati din lac sunt argintii.

Hari la nimfa, stilul lui preferat a avut mai multe driluri decat mine dar a pierdut multi dintre ei.

Drill-uri

Si steelheazi

Dupa doua zile de steelheading, in care am avut parte de vreme capricioasa cand soare si frumos temperaturi +8-10 grade cand vant puternic si ploaie cu temperaturi aproape de 0, am hotarat sa ne retagem spre casa. Am facut o zi de pescuit pe un rau din zona.

Eu am fost hotarat sa dau doar la nimfa aici. Rezultatele:

Upstream nymphing

Hari la nimfa a ras tot

Si la streamer a facut surpriza zilei

Pe la 1 dimineata am pornit spre nord. Singurerle ganduri erau : “Cortul l-am pus, sacul si pad-ul sunt…oare mulineta cu intermediar este? …da e acolo.” Si tot asa mai departe, desi totul era pregatit cu cateva zile bune inainte de plecare. Stiam ca vom lasa masina in padure si trebuie sa “pedalam” vreo 2 ore sa ajungem la lacul cu pricina asa ca era crucial sa fie totul in rucsac. Cel care mi-a fost ghid in aceasta excursie a mai fost in zona de multe ori deci cunostea zona.

Dupa aproape 600 km si 2 pauze de cafea la Tim Horton la prima raza de lumina vad asta

Incepeau sa apara lacurile. Daca te uiti pe harta la zona asta e usor de remarcat ca albastrul e mai mult decat maroul adica mai multe lacuri decat pamant.

Terminam soseaua, intram pe drum de piatra, se termina si el intram pe drum de pamant, depasesc cateva locuri mlastinoase, pana la urma ajungem la un mud-hole care nu se putea depasi cu masina mea. De aici luam tot echipamentul in spate.

Ce este special cu acest lac? Ei bine acum 15-20 de ani cand au inceput canadienii sa exploreze padurea in aceasta zona au construit drumuri forestiere peste tot. Unul ducea si la acest lac. S-a descoperit ca acest lac impreuna cu alte 4 din zona sunt foarte adanci si tin pastrav. Ministerul le-a monitorizat, iar pescarii au inceput sa le pescuiasca. Acum 8 ani o familie de castori s-a mutat intr-o vale mai sus de lac si a construit un baraj. In acest fel au inundat drumul de acces si  lacul a ramas izolat. Putini mai stiu de acest loc si daca nu cunosti zona perfect nu ai nici o sansa sa il gasesti.

Dupa o jumatate de ora de mers pe drumul de acces care a devenit un fel de carare ajungem la mlastina castorilor.

Facem o pauza

Si continuam drumul pe sub niste stanci, intram intr-o alta vale, pentru a ocoli mlastina.

De aici incepe distractia prin padure. Dupa o ora si jumatate, un ghid fericit:

Ce se vede in poza este doar prima jumatate a lacului, in fata este o stramtoare dupa care se deschide din nou inca o data cat se vede aici, apoi se transorma in rau si se varsa in alt lac.De pe stanca inalta pe care am iesit am vazut locul perfect de campat, o peninsula pe partea stanga.

A mai urmat o catarare, apoi am instalat corturile, pregatit barca si dupa aproximativ 2 ore eram in stadiul asta si luam micul dejun pe malul Lacului Uitat.

Am intrat pe apa si am inceput pescuitul. Peisaj superb, liniste deplina.

Cand m-am intors la tabara focul era aprins si am mancat o supa calda. Desi totul arata insorit si o atmosfera de primavara temperatura era in jur de 0 grade. In multe colturi ale lacului gheata era inca groasa.

A urmat o dupa amiaza linistita fara nici o pala de vant

Pastravii nu au fost foarte activi probabil pentru ca e inca putin prea devreme. Dezghetul a fost doar acum o saptamana. Dar cei cu care m-am luptat au fost destul de vigurosi, au facut multe lumanari.

Pauza inainte de ultima iesire a zilei. O ciocolata calda si inapoi la pescuit.

Pe inserat, cautand monstrul printre stanci

A urmat o seara la foc cu povesti si whiskey

A doua zi a fost o alta poveste. Dimineata -10 garde cer innorat. La 5 minute dupa ce am intrat pe apa a inceput sa ninga

Apoi s-a transformat intr-o furtuna care se intetea tot mai mult si am hotarat ca e mai safe sa plecam.

Inapoi la backpak

Parasim lacul intr-un peisaj de iarna, data viitoare sper sa fie mai multa verdeata si temperaturi cu plus.

Nu va mai spun ca drumul inapoi prin padure nu a mai fost la fel ca la sosire

Si un sfat prietenesc : Nu folositi bocanci cu talpa de pasla iarna!

O iesire de 2 zile cu un drum de 600 km, 6 ore de condus, 2 ore de mers pe jos prin padure… totul ca sa pescuiesc pe un lac care tine rainbow salbatic si care este pescuit de probabil 10 pescari pe an. O alta parte a Canadei care trebuie explorata mai amanuntit. Salbaticia la ea acasa:

Despre drum, despre cum a inceput si cum s-a terminat o sa scriu in zilele care urmeaza. Azi e zi de uscat echipamentul.

Ca sa aveti o idee despre final: