Raul Grand River formeaza cheile care poarta numele de Elora Gorge.In aceasta perioada accesul prin chei este destul de dificil datorita ploilor  care au facut aproape imposibil accesul in multe portiuni ale cheilor.Stiind ca Grand River este unul dintre raurile de top unde se prinde Brown trout de dimensiuni considerabile, am mers plini de speranta in cheile pe care le formeaza.Ne-au placut extrem de mult cheile. Peretii de stanca inalti de peste 20 de m, apa tumultoasa care curge prin chei si padurea care se prabuseste in rau dau maretie locului. Peste cateva saptamani, cand va scadea apa, le vom parcurge in totalitate, la pas, prin apa. Am prins multi brown trout dar nu de dimensiuni impresionante. Pescuitul a fost deosebit de placut, dar din cauza apei prea ridicate nu am ajuns in multe locuri.

Dar am prins si pastravul pentru care am mers. Frumoasa captura. Dupa un drill in forta l-am scos la mal.

                Am mai avut un drill frumos. A fost un pastrav mult mai mare.A rupt firul si s-a dus cu tot cu muste. Am avut satisfactia ca l-am vazut. Am un feeling ca voi pescui mult in aceste locuri. M-au convins capturile.

Pe rau eram numai noi si cei care faceau rafting.

Toata valea mirosea puternic a liliac si a caprifoi salbatic. Pentru ca ne-au fost tovarasi de drum am zis ca merita o poza.

Cu doua saptamani in urma, in weekend a plouat cam tot timpul.Cu toate acestea nu am renuntat la pescuit.Am iesit cu speranta ca se va opri ploaia la un moment dat. Dar ploaia nu s-a oprit.Am mers din nou la Credit River.Dupa jumatate de zi de pescuit am prins doar un pastrav mare.

Am facut o excursie la Cataracte.Peisaj superb, rau de vis, ploaie fara oprire si cam atat.

   De la jumatatea zilei Lucia a capitulat pentru ca nici macar pentru mine  ploaia nu mai era amuzanta. Eu am ramas singur pe rau. Am continuat sa pescuiesc pentru ca in ciuda ploii raul nu s-a tulburat.Curge prin Escarpment si albia lui este stancoasa. De o saptamana ma gandesc sa va spun sau sa nu va spun ce s-a intamplat. Am prins monstrul. Un pastrav de 65-70 de cm si l-am scos la mal si nimeni in jur sa imi faca o poza…. drill mortal cum nici nu puteam sa imi imaginez…un rau cam ca si Somesul Rece, dar care are o panta de curgere de 30-35 de grade. Nu pot sa va descriu in cuvinte  cum a  urcat pastravul asta pe curentul de apa in sus de parca nici nu exista nici un curent, iar dupa 2 min o lua in jos si eu dupa el…stanci uriase 2-3 m in diametru..apa involburata…firul suiera de pe mulineta…pentru mine timpul a stat in loc atunci …nu sarituri nu flash-uri in apa. Nu vedeam nimic  decat firul perfect intins care intra in apa…stiam ca e mare de tot, ii simteam forta prin fir si lanseta…nu as putea sa  spun cat  a durat drilul doar banuiesc ca in jur de 10-15 min, dar parca ar fi trecut o jumatate de zi…Sage-ul meu de cls 4 a dat tot ce poate el in momentele alea…si poate multe …ca nu am scapat monstrul si nu a rupt nici firul…tippet de 12(am avut curaj sa pun asa subtire nu-i asa?) …AM REUSIT!!! L-am scos la mal….brown trout 65-70 cm …spate de o palma latime, gros in corp ca nu imi puteam atinge degetele de la o mana la cealalta cand l-am cuprins de tors…pete negre cat amprenta de la degetul mare, galben gold pe burta si niste falci cum nu am mai vazut decat in poze…falca de jos incovoiata in sus, dinti adevarati … asta cred eu ca e pastravul de Canada. Pacat ca nu  am poze…dar a fost minunat…am mai petrecut inca 3-4 min impreuna, eu resuscitandu-l ca apoi el sa plece alene de unde a venit…din adancurile raului.
Nu pot sa  explic ce am simtit si cum a fost …ce am vazut …e imposibil sa spui cu cuvinte . Dar pot sa  spun ca am stat minute bune apoi pe un bolovan ud pana la piele si inghetat…si am contemplat raul, cascada, ploaia si pietrele…totul era PERFECT.

Weekendul trecut din lipsa de timp am mers la pescuit pe niste lacuri in apropierea orasului.Am prins in 3 ore cam 20-25 de largemouth/smallmouth bass. Am prins si biban soare. Lacurile unde am fost au potential puternic pentru stiuca.  Abia astept sa le pescuiesc ca la carte …

 Vremea frumoasa si apele limpezi ale lacului Huron nu ne lasa sa stam in casa. O ocazie buna de a pescui de pe plaja. E adevarat ca vantul a cam batut putin si valurile nu au fost tocmai mici, dar pestii au compensat din plin. E perioada in care bass-ul smallmouth se apropie de maluri sa vaneze minnows.

Am folosit streamere putin lestate legate pe carlige de 6 si de 2. Si un shooting head sink 6, pe o clasa 8.

Lupta cu valurile nu a fost o distractie, dar temperatura ridicata si pestii te fac sa uiti ca esti ud pana la piele.

              Am intrat si pe rauri si am prins cateva exemplare frumoase.

             Este un peste luptator, rezistent si un bun “partener” de pescuit la streamer. Este foarte interesant cum in aceasta perioada a anului este randul bass-ului sa invadeze raurile, sa depuna si apoi sa se intoarca in lac, aici vorbim de exemplarele mari, pentru ca cei mici raman in rauri de obicei.

Saptamana viitoare vom incerca sa mai gasim steelhead, sper sa reusim…

In al doilea week-end de la deschiderea la pastrav, ne-am intors pe acelasi rau sa il exploram mai in detaliu. Bineinteles ca am studiat fauna subacvatica la prima iesire si ne-am intors blindati cu nimfele care trebuiau. Vremea destul de capricioasa ne-a tratat cand cu soare cand cu ploaie, insa temperatura a ramas destul de ridicata (in jur de 10 grade Celsius). Iesirea aceasta, planuita din iarna de prietenul meu Hari, ar fi trebuit sa fie un week-end prelungit in care sa pescuim pe mai multe rauri din partea de sud-vest a Toronto-ului. Din pacate ploile puternice din ultima perioada au facut imposibil pescuitul pe alte rauri decat acesta, asa ca am ramas sa exploram mai in amanunt, timp de doua zile, cele doua brate ale lui Credit River.

Acest raulet pare decupat din peisajul muntilor Apuseni, un peisaj cu care sunem foarte obisnuiti si de care ne este foarte dor.

Diferenta este ca aici sunt trail-uri peste tot prin padure si nu te poti pierde nici daca vrei.Nu m-am putut abtine sa nu fac o poza cu harta amplasata “adanc” in padure. 

Echipa a fost formata din Hari, Papa Joe si cu mine. Din pacate ceilalti membri importanti au lipsit din diferite motive: Lucia a fost tinuta in casa de o raceala canadiana, iar Jordan a plecat in regiunea Yellowknife pentru ceva vreme(ii dorim sa prinda cati mai multi lipani arctici).

Ca si in orice excursie se incepe cu binecunoscuta problema “am uitat acasa” .De data asta Papa Joe a fost cel in cauza si nu a uitat acasa nimic altceva decat waderii. Nu va pot explica cat de mare a fost jalea si cat de mult l-am tachinat tot timpul. Nu s-a mai putut face nimic altceva decat sa cerem de la batranelul la cere  ne-am cazat cizmele lui sold vechi de 10 ani. Nu a avut ce face si a ramas sa pescuiasca  in zona oraselului Bellfountain unde apa era mica si usor abordabila.  Asta l-a facut pe Papa Joe un client fidel al micutei cafenele din Bellfountain, unde a baut 4 cafele pe zi. De ce ? Pentru ca cizmele erau pline de gauri. Cu toate acestea a prins in jur de 50 de pastravi brook pe zi.

                    Eu cu Hari am explorat mare parte din bratul care traverseaza Bellfountain in prima zi, iar a doua zi am intrat pe bratul estic. Apa a fost crescuta putin, dar cu o culoare destul de buna. Pescuitul nu a fost joaca de copii desi raul nu e foarte larg si arata destul de pasnic, panta de curgere e destul de ridicata, iar viteza apei, mai ales in aceste conditii, il face destul de dificil de pescuit.

 Dimineata primei zile se lasa cu cateva capturi frumoase: Hari un pastrav indigen si unul curcubeu, amandoi in jur de 30 cm, iar eu un brook destul de serios pentru aceasta apa (in jur de 30-35 cm).

Bineinteles ca am uitat aparatul foto la masina deci nici o poza cu acesti primi protagonisti.

Dupa amiaza schimbam putin zona si Hari reuseste sa intepe un indigen foarte mare pe care il scapa in drill. In timp ce el isi reface montura intru eu in zona si intep un altul mai mic, dar care ma face sa fug la vale totusi. Curentul era mai puternic decat de obicei, dar pastravii se stiau folosi din plin de acest avantaj si o luau la vale. E foarte greu sa ii tii pe loc in aceste conditii, singura varianta e sa mergi dupa ei. Pana la urma am reusit sa il scot la o poza.

Continuam explorarea si ajungem la o bulboana foarte frumoasa “ca la carte” as spune eu. Reusesc sa intep doi pastravi vigurosi, dar nu am reusit sa scot la mal niciunul. Urmeaza Hari care si el inteapa unul si imi face o demonstratie cum se “land” un pastrav mare. Bineiteles ca lanseta lui Dan Craft de 10 feet face diferenta.

Am mai prins cativa pastravi si spre sfarsitul zilei am gasit un alt loc frumos unde am reusit sa intep captura zilei…pe care desi am scos-o la mal, am adus-o de doua ori la mine si odata la Hari, a reusit sa rupa firul, ne-a facut cu ochiul si a plecat. Macar l-am vazut si m-am luptat cu el si as putea zice ca l-am invins, dar cum spune un prieten de-al meu, daca nu e in mincioc nu puncteaza. Avea intre 40- 50 cm.

Am ramas cu o poza a dril-ului in care Sage-ul arata ce poate.

A doua zi Hari incepe in forta si scoate la lumina un pastrav minunat dupa un drill cu emotii. Urmez eu cu cativa frati.

                          Am continuat explorarea si am mai gasit locuri frumoase, iar pestii au fost minunati.

Fiecare dintre acesti brown-i a luptat puternic si a facut 2-3 lumanari, asa ca fiecare drill are povestea lui proprie.

In ultimul drill am reusit sa il scot la poza pe unul dintre cei mai mari pesti ai zilei.

Spre finalul zilei am urcat spre izvoare si pe o ploaie marunta am pescuit cu uscate  mici legate pe #18. Un hatch puternic de blue wing olive-uri facea sa “fiarba” apa de pastravi de toate dimensiunile. Printre multi brook trout am prins cate un rainbow foarte frumos colorati…

…si ca o surpriza pentru mine am reusit sa prindem chiar si cativa somoni de Atlantic bineinteles in miniatura.

Doua zile de pescuit la maxim…articolul cu povestea in detalii urmeaza …azi suntem prea obositi…

  Avand un program foarte incarcat, abia duminica am reusit sa iesim putin, eu si prietenul meu Hari, pe raul care traverseaza orasul…Tamisa. La prima vedere arata ca un rau de ses de oriunde, cu o curgere lina si malurile impadurite. Diferenta este ca acest rau are o albie pietroasa cu foarte putine depuneri de mal, asta il face atragator pentru mai multe specii de pesti si una dintre ele este walleye-ul,adica salau. In Romania  ajunge la dimensiuni mai mari decat cel nord-american.

Ne-am pregatit temeinic cu streamere  de diferite  culori si dimensiuni. Desi stiam ca va fi vreme “canadiana” si apa este putin piscata, aveam nevoie de o iesire.

  Lansetele de clasa 8,firele sink si echipamentul de iarna si… am iesit  pe apa. Am planuit sa exploram o bucata din Tamisa in partea de nord inainte sa traverseze orasul.

  Hari a prins primii salai, a folosit de la inceput culoarea lui preferata la streamere chartreusse-ul. Intre timp eu am avut doua drill-uri, nu pot sa spun cu ce fel de pesti pentru ca nu i-am vazut, pot sa spun insa ca mergeau unde vroiau ei fara sa le pese ca eu am o lanseta de clasa 8 in mana…i-am scapat pe amandoi. Aveam la capatul firului un wooly buger negru legat pe  Mustad # 6 si cu bila pink.

  Hari nu a stat degeaba si a mai scos doi salai, incepeam sa ne dam seama tot mai mult despre cum ataca acesti pesti si zonele in care stau.

         Am schimbat si eu pe chartreusse si capturile au inceput sa apara.

  Dupa parerea mea salaul este un peste tehnic, adica are o muscatura destul de fina si foarte greu de deosebit dintre multele agataturi pe care le ai cand pescuiesti cu fir sink pe rau. In ciuda acestui atac fin este destul de puternic si iti da un drill frumos.

         La un moment dat ne-am despartit, unul pe o parte si unul pe cealalta, lansam pe aceeasi zona intretaiat.

  Bineinteles ca vremea incepea sa ne arate ce poate, vantul a inceput sa bata cu vreo 30-40 km/ora si a inceput ploaia care s-a transformat in ninsoare pana la urma. Nu ne-am lasat deloc impresionati nici noi nici salaii.

        Am ajuns la un baraj si bineinteles ca au inceput sa apara prietenii mei “aspiratorii”. Aici nu sunt apreciati deloc, dar mie imi plac enorm pentru ca sunt luptatori si nu se dau batuti cu una cu doua.

 Preferau negrul, fara discutie si probabil ca asta era din cauza apei care aici avea o culoare maro.

10 minute a durat pescuitul pana sa inceapa furtuna. Se pare ca nu avem noroc sa prindem zile frumoase pe Lake Huron cel putin nu la inceput de sezon.

Totusi cat am avut apa buna am reusit sa intep doi pesti … primul l-am scos si s-a dovedit a fi un sucker de dimensiuni respectabile, al doilea un steelhead probabil, dupa run-urile nervoase…dar pe acesta l-am pierdut in drill.

         Am continuat pescuitul si pe ploaie, dar cand au inceput sa se inmulteasca fulgerele am renuntat. Din pacate apa a prins culoare si a devenit tot mai opaca asa ca sansele mele au scazut considerabil, desi am schimbat streamerele de la culori deschise pink si orange la negru cu combinatii de verde fluo si galben.

         Am renuntat dupa ceva vreme si pe drumul de intoarcere ne-am oprit la un loc pe care deja il cunoasteti…Medway Creek. Aici apa era perfecta si am insistat putin cu streamerele. Rezultatul:

cateva drill-uri.

        Pesti sanatosi care trag tare, acesti sucker-i, ciprinizi pasnici,  sunt foarte violenti in aceasta perioada, pentru ca e perioada lor de bataie. Am vazut clar in apa limpede cum ataca streamerul cu violenta si il lovesc. Am prins vreo 6-7 si inca 2 bass-i proaspat iesiti din iarna. Am avut si o intalnire de gradul 3 cu un submarin neidentificat care a vrut neaparat sa rupa batul in doua si …fiindca nu a reusit, a rupt firul de 28, greu de crezut, dar a reusit dupa vreo 4-5 minute de drill.

          Am folosit un streamer zonker brown pe carlig  jig  Daichi # 6 si bila roz somon, si inca unul din marabou pink si purple pe carlig Mustad # 4. 

      Se apropie mini-vacanta de Paste peste 2 saptamani si planurile sunt mari . Peste  inca o  saptamana e marea deschidere la pastrav si atunci o sa putem urca pe rauri cu partrav indigen si brook.

Am facut o noua iesire, de data asta pe un creek, din apropierea orasului, pe nume Medway. Apa era limpede, usor de abordat, cu run-uri scurte si pool-uri adanci. Am pescuit cu streamere si nimfe. Varietatea mare de specii te obliga sa ai tot arsenalul la tine. Aici poti prinde stiuca, bass, steelhead, brown-trout, crap si sucker. Acesta din urma este un fel de mreana  dar seamana putin si cu scobarul din Romania. Este un peste puternic care se hraneste pe fundul albiei si sta in bancuri si daca dai de unul sigur mai are ceva frati in zona.

Am inceput cu streamere mari, pe urma am trecut la cele medii si neavand nici un atac am trecut la streamere micro. Am insistat in pool-uri, petru ca apa este inca destul de rece dar… nici un atac. Jordan la un moment dat agata si scoate un bass destul de “imbracat”, eu cu Hari nimic. Am inceput sa dau in run-uri… tot nimic…dar insist ca de obicei.

Folosesc un fir sink 6 pe un bat cls 4, 9 feet si incerc sa tractez streamer-ul pe fundul albiei.

Schimb locul si incerc in locuri adanci cu curent slab…si DA!! am un atac… intep si incepe drilul. Eram un pic nedumerit pentru ca “atacul” de fapt a fost mai mult o oprire a firului. Drill frumos cu cateva sprinturi, nu stiam totusi ce am la capatul liniei…

   …pana la urma apare si pestele… era o aratare cu un cap de “aspirator” 🙂 … era un sucker.

Este un peste viguros si eu zic ca se aseamana in drill cu mreana noastra. A intrat pe un micro-streamer #10 Hanak barbless, brown cu bila orange. Am insistat in locul acela si am mai intepat unul dar a reusit sa se elibereze in drill. Am urcat putin si am dat de un baraj…bineinteles ca sub el sansele erau si mai mari.

Intr-adevar am mai avut 3 pesti in carlig dar numai pe unul am reusit sa il scot la poze.

          Nu as fi crezut ca acesti pesti mananca asa de bine la muste, dar nu pot decat sa ma bucur, pentru ca raul din spatele locuintei noastre este plin de ei.

 Fericiti ca nu mai este zapada in oras am plecat la pescuit foarte increzatori dar … stupoare, pe rau banchiza de gheata era inca in picioare si arata parca si mai mare acum ca raul isi intra in matca.

Apa era foarte limpede dar mare si rapida, foarte dificil sa ajungi la pesti mai ales ca raul are si o latime considerabila. Principala momeala  folosita aici primavara sunt icrele … naturale si se pescuiesc cu bete si monturi asemanatoare pescuitului la scobar, dar transformate oarecum in bete de fly. Se numeste floatfishing si foarte multi canadieni il practica pentru simplul motiv ca este usor de invatat si productiv. Cand am ajuns si am vazut apa am stiut ca nu prea am sanse sa ajung la pesti cel putin nu cu batul de 9 feet si firul sink 4, dar am continuat excursia … era prea frumoasa vremea si castingul pe un rau mare nu poate decat sa te relaxeze.

             Ne-am bucurat de natura, care in ciuda aparentelor simteai ca se trezeste la viata.

           Nu ma pot compara cu cei de-ai casei care cunosc perfect raul si se duc intotdeauna in locurile bune.

 Week-endul trecut a fost un boat-show si nu se putea sa lipsim. Este un show cu traditie  si are loc intodeauna in luna februarie. Este cel mai mare eveniment de acest gen din statul Ontario.

Au fost expuse toate tipurile de barci: caiac, canoe, gonflabile, barci cu vele, barci de pescuit si vanatoare, barci cu motoare de mare viteza, pontoane foarte moderne(trimiteti-le link-ul celor cu “pontoane accesorizate” de pe Tarnita).

Au mai fost expuse doua barci  de colectie. La vremea lor au fost campioane la navigat viteza.

Spiningul a fost puternic reprezentat la acest show. De la lansete de bait-casting si pana la lansete de trolling am vazut totul. Am admirat momelile enorme folosite la pescuitul stiucii nord-americane adica musky.

Bineinteles ca au fost prezentate foarte multe lodge-uri cele mai multe din zona de sud, sud-vest a statului Ontario, zona in care speciile de warm-water predomina.

Fly-fishing-ul a fost reprezentat de un club.

Ne-am apropiat de standul lor crezand ca vand ceva echipament de fly sau prezinta ceva lodge special de fly, dar ei nu vindeau nimic. Doar legau  muste, povesteau cu vizitatorii si beau cafele.

Ideea de baza era sa intalneasca alti oameni pasionati de fly-fishing ca si ei. Am primit si noi o carte de vizita si o invitatie la urmatoarea intalnire a clubului. Si bineinteles vazand ca sunt din Europa m-au rugat sa aduc cu mine si cutia de nimfe. Mi-a placut de ei si o sa ma duc la o intalnire a clubului…si o sa va povestesc si voua cum se desfasoara lucrurile intr-un club de fly-fishing din Canada.

Mai multe poze puteti vedea  aici

Incet si sigur se apropie primavara. Pregatim artileria grea pentru monstrii care urca din Marile Lacuri in fiecare an pe rauri sa isi depuna icrele.

            Am inceput sa leg mai multe streamere articulate. Personal, cred ca sunt mult mai eficace, din doua motive: in primul rand sunt mult mai animate, iar in al doilea rand  inteparea e mai sigura, mai ales la stiuca si la bass, pesti care au gura mare si osoasa si pe care de multe ori ii ratam pentru ca carligul nu se fixeaza bine intotdeauna.

La rugamintea unui prieten care locuieste in SUA, am construit o mica armada de streamere. Specia tinta …steelhead. Streamere simple dar foarte eficace. Parerea mea e ca le poti folosi chiar si la stiuca, in unele situatii.

Marabou e principalul ingredient in constructia acestor muste. Un material care legat asa cum trebuie este deadly. Bineinteles trebuie adaugat flashabou…si  totul pus pe un carlig mustad 36890,  #2 . Alte modele:

Bineinteles nu putea sa lipseasca  un model cu rabbit strip si unul din angel hair:

Piesele de rezistenta care o sa intre in lupta daca apele o sa fie mari si tulburi:

Asteptam cu nerabdare rezultatele de pe apa.

Acum cateva zile am ajuns la locul despre care va povesteam, un rau care nu ingheata iarna si unde inoata stiuci. Si ca totul sa sune mai fioros raul traverseaza o padure numita “Padurea Salbatica”(Wildwood). Apa era putin piscata, dar cu o vizibilitate buna: 30-40 cm. Raul nu foarte lat, dar plin de bolovani, alterna cu zone adanci (1-1,5) m cu zone mai flat( 40-60 cm).

Am pescuit doar 2 ore, dar mi-au fost de ajuns sa imi fac o opinie despre ce e acolo. Desi in poze o sa vedeti cerul senin si putin soare trebuie sa specific ca atmosfera nu era chiar “calduta”, temperatura era -18 grade C combinata cu un vant de 20 km/ora si aveam un realfeel de -25. Bineinteles ca inelele se incarcau cu gheata si la fiecare 5-6 lanseuri trebuiau curatate, pentru

ca nu mai aluneca firul prin ele. Dar eram la pescuit si faceam casting in ciuda tuturor gradelor sub zero.

Am inceput cu cateva streamere construite numai din flashabou, dar nu  au prezentat interes . Am schimbat pe un rabbit clasic alb cu head orange si dupa primele trei lanseuri am vazut o umbra care se misca sub apa, enervata de miscarea streamerului. Am incetinit imediat sperand ca o sa am un atac …dar nimik. Umbra a coborat in adanc din nou. Ciudat ca nu era o umbra lunguiata, ci una scurta si masiva…hm…”nu e stiuca sigur” imi spun eu, dar ce sa fie ca bass-ul e inactiv iarna. Mai arunc inca odata in zona cu pricina si de data asta tractez streamerul cat de incet pot. La un moment dat am un atac scurt, ceva greu “se lasa” pe fir, am inceput un dril cu “umbra”, nu foarte lung si am dezlegat misterul: era un largemouth bass de dimensiune respectabila. Cu degetele inghetate fac o poza si il eliberez. Era intr-adevar putin “amortit” de frigul de afara  si sunt convins ca la vara o sa imi arate el ce poate cu adevarat.

Au aparut si stiucile  mai tarziu. Nu erau foarte mari: intre 50-si 60 cm. Am avut  cateva urmariri, dar din pacate din cauza frigului bateria aparatului foto a cedat si nu am mai avut cum sa le fac poze, ultima poza a fost asta:

Bineinteles ca o sa ma intorc in Padurea Salbatica cu mai multe streamere si cu bateria de la aparat incarcata la maxim.

A inceput iarna cea intunecata, perioada grea pentru cei mai multi pescari de fly din emisfera nordica. Lacurile au inghetat demult , raurile au inghetat de asemenea in mare parte, iar daca nu au inghetat atunci vin la vale  suvoaie nesfarsite de iceberguri in miniatura. Nu mai putem iesi pe ape sa ne udam liniile si din aceasta cauza e o perioada grea. Fiecare reactioneaza in felul lui, unii se apuca de cumparaturi, isi curata liniile, mulinetele, fac ordine in cutiile de muste. Altii sunt mai ciudati: inchid subiectul pescuit la musca pana in aprilie in timp ce cei mai normali (dupa parerea mea) se apuca de legat muste, de studiat pe internet, de planuit urmatoarele iesiri din anul abia inceput. Cu cine sa planuiesti iesirile viitoare daca nu cu prietenii. Asa am ajuns sa ne adunam la Hari acasa, sa discutam de excursii, bineinteles ca ne-am apucat sa legam si niste muste. Unde poti sa faci asta cel mai bine si sa nu ne deranjeze nimeni? In basement, in camera unde sta vinul, whisky-ul  si celelate licori care iti dezleaga limba.

Eu, Hari si Jordan ne-am apucat sa legam ceva muste pentru stiuca. Zvonurile care ne-au ajuns la ureche cum ca ar fi ceva apa ce nu ingheata iarna si tine si stiuci ne-au animat si mai tare. Fiecare are cate o idee, despre cum ar trebui sa facem o musca sau alta, despre cum ar trebui sa arate streamerul perfect pentru stiuca. Aici Lucia ne-a surprins cu cateva poze  in timp ce o anume sticla facea turul mesei. Din cand in cand trupa se muta si la Papa Joe acasa, el fiind al patrulea membru al echipei. Nu prea sta la poze dar data viitoare o sa incerc  sa il conving sa ramana la cateva. O sa va arat cateva muste din “colectia iarna -primavara Canada 2011” :

Dupa cum se vede culoarea orange este la mare cautare, insa cele in culori naturale nu trebuie omise niciodata.

Iar chartreusse angel hair este de neinlocuit.

Cam asta este arsenalul cu care o sa iesim. Sper sa se indrepte putin vremea caci nu prea este placut sa pescuiesti pe -15 grade C cu vant de 25 km/ora. O sa revin cu poze de la “expedite”, pana atunci va doresc tensoare incinse 🙂 .

S-a instalat iarna aici pe langa frig si vant a mai aparut si zapada. Noi totusi am iesit la o partida de pescuit..nu ai cum sa stai in casa la gandul ca in rauri inoata din ce in ce mai mult steelhead. Am prins o zi frumoasa, zic eu, avand in vedere ca saptamana trecuta vantul batea cu 30-40km/ora. Raul a fost destul de limpede  si putin mai scazut decat data trecuta. Totusi apa ingheta pe inele destul de repede, iar streamerul se transforma intr-un sloi colorat in mai putin de 1 minut. Trebuie folosit echipament bun, underwear din fleece gros ,caciula windstopper si manusi de neopren altfel nu prea ai sanse sa rezisti o zi intreaga. Dar canadienii au o vorba:” Crazy weather, big fish, good friends. Sometimes it hurts, but I love it.”

Am pescuit in aceeasi portiune de rau ca si data trecuta acum insa am insistat mai mult pe fiecare loc. Am fost patru pescari: eu, Jordan, Brent si Josh asa ca ne-am despartit in echipe de cate doi. Eu am urcat cu Jordan mai sus pe rau, lasandu-le celorlalti aproape 500 de metri nepescuiti sa se poata desfasura in voie. Am intrat in apa, el pe o parte cu streamer, eu pe cealalta cu nimfe. Dupa ce am tot schimbat muste si monturi am mai urcat pe rau putin. La o bulboana mare si adanca am un prim atac la nimfa… puternic de tot, dar il ratez. Imediat are si Jordan un atac pe streamer, dar nu reuseste sa intepe, avea un woolly bugger negru cu bila orange pe un carlig de 6 cu tija 3x long. Mai insistam si in 5 minute am un nou atac…intep ..si este acolo. Il simt cum se incoarda ..se pune pe curent cum numai steelhead-ul stie sa faca …il las sa mearga… ia putin fir…apoi sare din apa scuturand din cap nervos…cade cu splash puternic si linia mea se rupe…gata s-a dus…era 0.16mm. Nu ar fi trebuit sa cedeze, dar era clar prea subtire pentru el.” Macar l-am vazut la fata!” ii zic eu canadianului …radem amandoi si plecam mai departe. Schimb tippetul cu 0.18mm, sa fiu sigur ca nu se mai rupe si montez un stonefly negru pe carlig de 8 cu doua bile din tungsten de 3,8mm si pe capat pun un eggfly portocaliu cu putin galben pe carlig tip de 12 tija dreapta.

Ajungem la o alta bulboana, de data asta mai adanca, avea in jur de 2 m si aplicam aceeasi strategie : el de sus in jos cu streamer, eu din lateral in stil clasic cehesc la nimfa.Pe masura ce pescuiesc tot inaintez in apa pana ajung scufundat pana la talie, moment in care la o jumatate de metru in fata mea pe sub apa apare  o silueta neagra, bombata de vreo jumatate de metru…inota alene fara sa ma bage in seama. “Ce draq?!” urlu eu si  din doi pasi ies din apa pe mal. “Calm down!It’s just a muskrat… We don’t have aligators here. ” zice Jordan razand de mine evident. Muskrat-ul isi vede de treaba linistit si mai sus la vreo 10 metri de mine iese la suprafata. Pot sa va spun  ca nu e placut deloc sa vezi ca trece pe langa tine un asemena animal, desi ei sunt simpatici asa la prima vedere , dar inotand pe sub apa arata destul de fioros. Nu mai avem prezentari si mai urcam putin. Schimb si eu la streamer sa ma mai incalzesc putin si dupa vreo 15 minute de pescuit intr-un loc cu apa de numai jumatate de metru  am un atac puternic. Imi smulge firul din mana pur si simplu. Intep si mulineta incepe sa caraie deruland fir. E puternic. Ma astept sa sara din apa, dar nu o face …in schimb o ia la vale cu viteza…il opresc dupa o vreme..imi da cateva contre…nu ma impresioneaza. Isi schimba strategia imediat …incepe sa vina spre mine rapid..urca pe rau tot mai mult…adun fir cu mana diperat sa tin linia intinsa… isi schimba directia spre malul opus si …il vad in sfarsit..gata… nu mai poate..se ridica la suprafata. Il trag spre mal ,iarJordan ma ajuta ca intotdeauna …il prinde de coada cu grija, dar ferm. Primul peste al zilei scos la mal.

Facem poze si il eliberam rapid.

Mai inaintam pe rau pescuind mai cu incredere. Gasim un loc adanc, apa destul de rapida si un copac mare cazut de-a latul raului. Incepem sa il pescuim cu streamerele acoperind atenti fiecare jumatate de metru de apa. Incepe vremea sa se incrunte …vantul se inteteste si cade zapada. Insistam. Am un atac din nou..intep hotarat si incepe drilul. De data asta am un partener mai sprinten..are un ritm mai bun…traverseaza de cateva ori raul in zig zag…se zbate nervos. Sare din apa de doua ori …mnoooo…nu scapa, e intepat bine. In cateva minute(care intotdeauna trec foarte repede) il aduc la mal. E mai mic decat primul, dar nu a fost mai prejos cu nimic. Isi merita numele de steelhead.

Dupa sedinta foto urmeaza eliberarea. Ne scuturam de zapada si continuam partida de pescuit. Insa vantul nu are chef de glume se incrancena tot mai tare. Nici zapada nu se lasa si creste si ea in intensitate. Firele inghetau mai repede acum …inelele erau pline tot timpul de gheata, degeaba le curatam. In timpul recuperarii adunam gheata pe degetul aratator…era din ce in ce mai greu sa pescuiesti…dar noi insistam. Ii spun la Jordan “Am impresia ca trebuie sa ne oprim… sa reusim sa mai gasim masina totusi” . E de acord cu mine si ne demontam sculele. Despre drumul inapoi prin zapada pana la genunchi nu va mai povestesc…dar va pot spune ca am gasit totusi masina.

This is the winter steelheading si va pot spune doar ca imi place la nebunie.

Ultimul concurs la care am participat a fost Amida Open, un concurs drag mie pentru simplu fapt ca se pescuieste la stiuca. Pescuitul cu fly la stiuca e o provocare continua, nu stii niciodata unde sta, ce mananca, la ce adancime. Nici la spining nu e usor dar la fly treaba se complica mai mult, pe langa mustele folosite care trebuie lestate sau nu ,mai trebuie sa stii folosi si diferite flyline-uri de la sinking  la intermediate si de la floating simplu la floating combinate cu leadere sinking. Totul trebuie  setat in functie de conditiile de pescuit de la locul cu pricina.

La Cehu Silvaniei am intalnit un lac cu o adancime de maxim 1 m, plin de iarba submersa,  care forma adevarate insule subacvatice. Apa era limpede cristal in jumatatea dinspre dig si putin mai tulbure spre coada lacului. Unele zone aveau  covoare de alge intinse si erau acoperite doar de 10 cm de apa. Conditiile erau dificile daca nu ai mai avut de-a face cu asa ceva.

Vineri seara intalnirea obisnuita pentru sedinta tehnica. Toata lumea discuta frenetic despre tehnici si monturi. Se impart beri si tuici se aprind tigari.Incep sa se faca grupe si bineinteles ca se trage la sorti. De data asta toata lumea are un aport la tragerea la sorti.

Totul a durat pana pe la 12 noaptea cand fiecare sub un motiv sau altul s-a retras subtil  in camera si au inceput sa lege cu patima. Noi am reusit sa ne culcam pe la 4.30…dupa ce am “distrus din nou camera”.

Dimineata super frig -4 grade, vant taios, dar senin semn ca daca ar rasari soarele s-ar putea incalzi. Mergem pe lac montam barci, facem monturi… replici intre adversari, glume intre prieteni, cate o cafea “imbunatatita” pe la cine avea nevoie. Lacul era impartit in 2 parti:  cea de sus(coada lacului)  cu o latura plina de papuris si apa mai mica si cea de jos (la deversor)cu apa putin mai adanca si maluri mai curate adica putina trestie. Monstrii erau acolo…ne asteptau.

Pauza 2 ore mergem la masa  apoi ne intoarcem pe lac pentru mansa de seara. De data asta concuram in sectorul cu trestii si apa mai mica. Aici de dimineata dadusera gherla mai multi decat la dig. Deci avea sa fie greu. Incepem sa pescuim si in 15 min agat o stiuca …o drilez si… o scap in iarba…din nou !!!… nasol…nu ma descurajez asa incepusem si dincolo…dar de data asta nu era chiar asa …apa fusese super batuta stiucile erau dezorientate si speriate. Nu am mai avut nimic pana aproape de sfarsitul mansei, nici ceilalti…soarele se apropia de linia dealurilor… stiam ca avea sa fie o schimbare drastica la apus …o asteptam.Asa a si fost …cand a inceput sa paleasca lumina au iesit la atac. Shoco pescuia chiar in fata mea, la un moment dat are un atac …o scapa … dupa aia  Zoli are atac dintre trestii …dril cu multe emotii …o scoate …64 cm. Am eu atac in suprafata… sare cu putin pe langa streamer…lansez din nou …vine cu valul in cap vreo 3 metri si ataca …intep …sare din apa cu stremerul in gura … cade si se desprinde din carlig. Spectacol!!! Cei care pescuiau in centru la insula incep sa chiuie, sa faca urale ca si la un meci de fotbal. Zoli se apropie de zona mea si mai scoate una de vreo 50 cm … era in avantaj clar 2-0, mai erau 15 min …se intuneca rapid… scadeau sansele sa mai prind ceva. Mai am vreo 2 ratari tot asa spectaculoase. Apoi …dintr-o tufa submersa apare un val imens…mergea direct spre stremer-ul meu… incetinesc retrieve-ul… se apropie tare de tot …viteza maxima, tensiune….il opresc sa-l poata lua. Se opreste in el … L-a luat!!! intep puternic …esteeee!… drill …Urale din spate de la baietii care vedeau tot ce se intampla. Stiuca vine spre mine … se intoarce spre o alta tufa submersa … reusesc sa o intorc si caut cu mana stanga minciocul… stupoare!!!! minciocul nicaieri.. cazuse in apa…NU CREEED! Shoco incepe sa urle “Daca nu il scoate in mincioc nu puncteaza”(adevarat scrie in regulament)…atunci incep sa urle toti care mai de care “Hai sa  ti-l arunc pe al meu” … Shoco din nou ” Nu are voie nimeni sa il ajute, nu poate nimeni sa ii dea nimik in timpul mansei” … incep toti sa urle “foloseste ceva din barca …fa ceva ”  intre timp eu vasleam disperat, cu o mana, spre o umbra care am crezut eu ca e minciocul dar nu …era doar o trestie… ce sa fac????? si vad in barca vesta de salvare… o arunc pe apa si se aseaza ca o saltea de primire la crap… trag stiuca pe ea si o ridic in barca UUUUURRRRRRAAAAAAAAA!!!! Toata lumea urla si aplauda !!!! BETONN!!!. Punctez cu 67 cm si obtin locul 2 in mansa .

Si cam asta a fost concursul. Trebuie sa spun ca atmosfera in acest concurs a fost una deosebita… tensionata dar cu iz de friendly competition. Sper ca Shoco sa continuie seria concursurilor la stiuca pentru ca este ceva deosebit si voi sa va bucurati de ele.

Cateva poze aici.

Ultimul pescuit in Romania l-am facut pe Somesul Cald la Doda Pilii impreuna cu prietenii nostrii. Desi atmosfera a fost una calda si vesela din cand in cand toata lumea avea un nod in stomac…toti se codeau si nu vroiau sa se vada…urma sa plecam si sa nu ne mai vedem ceva vreme.Voi atasa cateva poze.Cred ca cuvintele sunt de prisos si pozele vorbesc de la sine.Sunt mandru ca va pot spune” prietenii mei”. A fost foarte frumos si am adus cu noi in Canada toate clipele minunate pe care le-am petrecut impreuna.

Poze sunt aici.